...

I'll be back...don't know when. Maybe tomorrow, maybe in a year or in 10 years. But I'll be back.

Oameni, oameni...

Ma uit la oameni si nu ma satur. Sunt o sursa inepuizabila. De meditatie, de analiza, de ganduri si hotarari, de comparatii, de bun si rau, de frumos si urat...Ma uit la oameni si-i disec. Imi place sa le descopar mecanismul si studiez fiecare rotita in parte: forma, culoare, consistenta, legaturi, cauze si efecte, trecut, prezent si viitor.

Oamenii sunt de multe feluri si extrem de complecsi, dar totusi atat de simpli daca-i iei piesa cu piesa si ai rabdare sa-i privesti indeaproape. Omul e o operatie matematica. O suma. O imbinare intre ereditar, mediu si educatie.
Da, exista blonzi si bruneti, exista roscati si negri, mongoloizi si caucazieni. Nu ei aleg daca ochii ii au verzi, negri, sau unul e albastru, celalalt e gri. Nu ei aleg sa aiba 160cm sau 2,10m. Nici macar alunita de pe picior nu si-o aleg ei. Sau temperamentul vulcanic. Suntem o multitudine de creioane colorate intr-o imensa cutie, ce adaposteste cele mai neobisnuite nuante, forme si marimi.
Din pacate nu ne alegem nici mediul in care ne nastem si care isi pune puternic amprenta asupra noastra. De ce "din pacate"? Pentru ca sunt prea multe situatiile in care omul ar fi ales alt mediu, alti parinti, alta familie, ca despre ea e vorba la urma urmei. Fericiti sunt cei ce cresc intr-un mediu pozitiv, bazat pe intelegere, respect, incredere. Fericiti sunt cei ce au mame care stiu sa-i arate odraslei ca e cea mai de pret din lume, fara a o transforma intr-o papusa alintata, care se poarta ca un bebelus pana la adanci batraneti. Fericiti sunt cei ai caror tati stiu sa le spuna "te iubesc" chiar si atunci cand odraslele au parasit de mult casa parinteasca. Fericiti sunt cei ce vad un exemplu de urmat in parintii, fratii, bunicii si rudele lor.
Mediul inseamna si strada pe care bati mingea, scoala in care-ti tocesti coatele sau genunchii, locul de munca unde iti petreci cea mai mare parte a vietii de adult.
Educatia ti-o face familia in cea mai mare masura in primii ani. Pentru ca e prezenta cea mai prezenta din primele clipe de viata. 90% din procesul educativ se desfasoara pana la varsta de 5 ani. E perioada in care buretele absoarbe totul cu nesat. Apoi vin gradinita, scoala, institutiile de cultura, strada cu ai ei copii, parteneri de joaca, parteneri de viata, colegi de munca, sefi, etc. Autoeducatia ti-o faci din clipa in care esti constient de propriu-ti eu, din clipa in care faci alegeri si ti le asumi, din clipa in care vrei sau poti.

Nu e usor sa amesteci toate ingredientele de mai sus asa incat aluatul sa iasa omogen, fara cocoloase, nici prea moale, nici prea tare, nici prea alb, nici prea negru, nici prea dulce, nici prea acru, ci numai bun. Bun...acel bun care sa-i permita sa fie sigur pe el, lipsit de complexe si frustrari, lipsit de prea multe "what if-uri", cu privirea indreptata spre maine, traindu-l pe azi cat mai frumos, cat mai util, cat mai cu sens. Defectele de fabricatie se vad usor. Mai ales din afara. E simplu sa razi sau sa arati cu degetul. E greu sa arati cu delicatete, sa sprijini procesul de corectare si imbunatatire, astfel incat durerea sa fie cat mai mica si satisfactia cat mai mare. E inspaimantator sa-ti asumi raspunderea. E teribil sa fii creator. Pentru ca un simplu tremur al mainii poate fi ireversibil.

Ma uit la oameni si vad forme si culori, tuse mai groase sau mai subtiri, drepte sau tremurande. Ma uit la oameni si ma fascineaza. Ma uit la ei si ma inspaimanta. Ma uit la ei si vreau si as vrea sa pot. Ma uit la ei si nu ma mai satur...

Leapsa

Sunt foarte agitata si stresata zilele acestea. E o perioada infernala, in care butonul fast forward nu mai face fata, iar forta centrifuga m-a acaparat fara drept de apel. Am rare perioade de ragaz, iar una dintre ele e acum, perioade in care stau si ma intreb: ma iau la intrecere cu timpul? Sau incotro? Asta pana reintru in rutina si-ncep din nou pedalatul in valtoarea vremurilor.

Pentru ca nu am stare am decis sa ma joc, poate poate ma mai linistesc. Asa ca onorez o leapsa primita de la Anielle, acum cateva zile bune. So, let's play!

1.Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici cel de-al patrulea rand.

"178 de zile pana la Olimpiada. "Nu stiu cate zile au mai ramas. Nu vreau sa le numar", spune Steliana, cea care a trecut probabil prin tot atatea accidentari grave cate luni mai sint pana la JO" (Luminita Paul, Catalin Tolontan, Marian Ursescu, Cristi Preda- Inimi la Beijing)
Si n-am trisat deloc!! :)

2.Fara sa verificati , cat e ora?
23

3.Verificati:
22:56

4.Cum sunteti imbracat(a)?
eh...e 11 seara...

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
la Travian :D

6.Ce zgomot auzitzi in afara de cel al calculatorului?
E liniste...

7. Cand ati iesit ultima data si pentru ce?
In week-end am stat la o prietena ;)

8. Ce ati visat ieri noaptea?
Foarte rar imi amintesc ce visez (cu ochii inchisi)

9. Cand ati ras ultima data?
Ras cu adevarat...nici nu mai tin minte. Mai zambesc uneori.

10.Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Doua tablouri de-ale babutei mele

11. Daca ati deveni multimilionari peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Nu cred in castigurile de acest gen. Nu pun banii pe un loc de cinste in viata mea. Da, sunt o idealista naiva.

12.Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Pentru ca tot mai rar pot sa vad un film cap-coada...aseara am inceput sa ma uit la "O printesa si razboinicii"

13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
486 de km condusi in mai bine de 12 ore. Wow! Asta inseamna cam 40 de km/ora. Fred, Barney, nu ati obosit? Febra musculara, ceva?

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Unii oameni fumeaza Carpati fara filtru; altii beau bere Noroc. Eu completez acest chestionar :)

15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
Pentru mine ar fi mai interesant sa spun ce nu stiu eu inca. Si ce n-as da pentru un dialog cu EL, in care sa-mi acorde un interviu de jumatate de ora macar.

16. Care este prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba despre o fetita?
Ana sau Oana

17. Si daca ar fi vorba de un baiat?
Mihnea

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
Mai nou, da; pentru ca-mi doresc fruntea lor descretita, seninatatea si bucuria zilei de azi. Cred ca as merge si misionara in Africa, pentru a simti gustul vietii cu adevarat.

19. Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
Bine, rob bun si credincios!

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
As schimba rautatea in dragoste, egoismul in altruism, indiferenta oamenilor in credinta in Dumnezeu, superficialul in profund, prostia in intelepciune, nesimtirea in bun simt, oamenii mari in copii, negrul in verde, maine in azi.

21.Va place sa dansati?
Dansez extrem de rar si-mi place si mai rar.

22. George Bush?
Un om care a ajuns acolo unde candva visam sa ajung si eu; ma refer la cariera diplomatica, nu la tara "tuturor posibilitatilor"

23. Ce ati vazut la tv. ultima data?
Nu am TV de mai bine de un an, asa ca ma uit f putin. Si culmea, nu-mi lipseste. Am avut niste tentative sambata si duminica, dar mi-au jucat feste o migrena si apoi tehnologia.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa primeasca aceasta leapsa?
Nu dau leapsa mai departe. Cine a citit-o, in felul sau a si gandit ce ar fi raspuns la intrebari.

Am obosit si mi-e somn. Noapte buna!

Floarea

"Dacă cineva iubeşte o floare care nu există decît într-un singur exemplar în milioane de stele, asta e de ajuns pentru ca el să fie fericit cînd le priveşte."

"Pe planeta micului prinţ fuseseră întotdeauna flori foarte simple, împodobite cu un singur rînd de petale, aflate pretutindeni şi care nu deranjau pe nimeni. Ele apăreau într-o dimineaţa în iarbă şi seara dispăreau. Dar aceea germinase într-o bună zi dintr-un grăunte adus nu se ştie de unde, iar micul prinţ supraveghease cu foarte mare atenţie acea tulpiniţă care nu semăna cu celelalte. Putea să fie o nouă specie de baobab. Dar arbustul încetă curînd să crească şi începu să pregătească o floare. Micul prinţ văzu ceva ca un bumb mare şi simţi că ceva miraculos avea să îşi facă apariţia; floarea însă, la adăpostul bumbului verde, nu îşi mai termina pregătirile pentru a-şi etala frumuseţea. Ea îşi alegea cu grijă culorile. Se îmbrăca încet, îşi potrivea una cîte una petalele. Nu vroia să apară şifonată ca macul. Ea nu vroia să apară decît în deplinătatea şi sclipirea frumuseţii sale. Da! Era cochetă! Toaleta sa misterioasă dură multe zile. Dar într-o bună dimineaţă, exact odată cu răsăritul soarelui, se arătă."

...exista o singura floare care conteaza. Conteaza pentru ca e a mea. E floarea care ma bucura cu mirosul si culoarea ei. E unica. Imi aduce zambetul pe buze cand o vad fericita si ingrijorarea in suflet cand o vad trista. Pentru ca e o floare cu suflet. Suflet mare!! E floarea pe care o ud zi de zi, o apar de vant si animale salbatice, iar uneori o pun sub globul de sticla. Pentru a o proteja. Uneori pare a-i fi bine. Chiar ea isi cere invelisul in unele seri. Uneori se teme de frig si de oi care mananca flori. Alteori insa pare a se sufoca. Vad geamul globului de sticla aburindu-se si floarea plecandu-si capul cu tristete. Stiti, floarea mea iubeste soarele. E cel care o incalzeste, ii zambeste si-o asteapta sa-si intoarca periodic capul dupa el. Iar floarea mea il adora. Zambeste cand e zi si are soarele deasupra-i. Cand se-nsereaza si soarele dispare, devine trist. Uneori o ajuta prezenta mea, rasul meu, grija mea, dragostea mea. Alteori insa...ma simt neputincioasa. Oricat as uda-o, oricat i-as mangaia petalele, oricat i-as canta cele mai vesele cantecele pentru a o binedispune...floarea mea e trista si tanjeste...dupa soare. As vrea sa-i desenez un soare. Unul care nu apune. Unul care s-o lumineze si s-o incalzeasca mereu. Un soare care sa fie darul meu pentru floarea mea. Un soare care, alaturi de primul soare, sa fie astrii care o fericesc.
As vrea atat de mult sa-mi vad floarea fericita! As vrea atat de mult sa nu existe nori, ceata, animale salbatice. As vrea atat de mult o planeta a noastra, luminata de sori veseli.

...despre alegeri

"Iată, îţi pun astăzi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul ... binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta".
(Deuteronom 30: 15, 19.)

...pentru ca nu suntem simple marionete in mana LUI, pentru ca putem sa ne facem propriile alegeri, pentru ca o facem zi de zi. Pentru ca deciziile au urmari, pe care trebuie sa ni le asumam. Pentru ca ne infasuram singuri in franghii care strang pana la lacrimi. Pentru ca deciziile sunt personale. Pentru ca au spectatori si gust de neputinta amara.
Incredere, dragoste, intelegere, asteptare, rabdare...si timpul trece ireversibil: tic-tac!

Regret

Ganduri, multe ganduri...Regret atat de mult ca nu mai sunt copil, ca a trecut totul atat de repede.


Michel Sardou et Garou - La riviere de notre enfance
Asculta mai multe audio Muzica

C'est tellement fort, tellement fragile aussi...

C'est tellement simple
L'amour
Tellement possible
L'amour
A qui l'entend
Regarde autour
A qui le veutVraiment
C'est tellement rien
D'y croire
Mais tellement tout
Pourtant
Qu'il vaut la peine
De le vouloir
De le chercher
Tout le temps

Ce sera nous, dès demain
Ce sera nous, le chemin
Pour que l'amour
Qu'on saura se donner
Nous donne l'envie d'aimer

C'est tellement court
Une vie
Tellement fragile
Aussi
Que de courir
Après le temps
Ne laisse plus rien
A vivre

Ce sera nous, dès demain
Ce sera nous, le chemin
Pour que l'amour
Qu'on saura se donner
Nous donne l'envie d'aimer

Ce sera nous, dès ce soir
A nous de le vouloir
Faire que l'amour
Qu'on aura partagé
Nous donne l'envie d'aimer

C'est tellement fort
C'est tellement tout

L'amour

Puisqu'on attend
De vies en vies
Depuis la nuit
Des temps

Ce sera nous,
Ce sera nous,
Ce sera nous,
Pour que l'amour
Qu'on saura se donner
Nous donne l'envie d'aimer

Ce sera nous, dès ce soir
A nous de le vouloir
Faire que l'amour
Qu'on aura partagé
Nous donne l'envie d'aimer...